﻿După congresul Misionar.

	O vorbă veche și înțeleaptă zice: ,,apa trece pietrele rămân”. Îmi vine în minte vorba aceasta, gândindu-mă la congresul misionarilor. Judecând după cele scrise în ziare, dela congres se aștepta foarte mult. S’a ținut congresul la Arad, acum ținut și la Chișinău.
	Dacă urmările nu se cunosc chiar acuma, se vor cunoaște curând. Mai întâi însăși mișcarea pentru lucrul misionar și careva organiza în chip de congresuri tot e ceva înainte, și mai mult decât starea în loc; este speranță, că dacă nu deodată, totuși ma i pe urmă se va face foarte mult pentru biserica lui Hristos.
	Însă până atunci trebile misiei rămân cam cum au fost: iar ele au fost cam pe seama noastră a preoților de rând; dacă se mișca ceva înainte, de noi se mișca; dacă stă pe loc sau dă îndărăt tot de noi. De aceia să nu prea nădăjduim, că cu adunarea congresului de câteva zile se vor schimba lucrurile îndată și anume de acest congres nu; tot de noi ostașii de rând, dacă nu se vor schimba, de alții se vor schimba. ,,Apa trece pietrele rămân”.
	Congresul misionar ca o apă pe o clipă a trecut ieri de la Arad azi pe la Chișinău mâine va trece pe alte locuri, iar noi ca niște pietre înfipte în fundul albiei simțim, că ,,ne spală” această apă și rămânem ca niște martori credincioși să mărturisim ce am văzut și ce am auzit în cursul vremurilor și rămânem ca niște stânci să ținem piept și valurilor furtunoase și neclintiți să rămânem pe loc, luptând cu ori ce greu cu ori ce rău. Căci nu numai sectele sunt periculoase, da încă și mai mult necredința și moravurile stricate. ,,Apa trece”. Congresul s’a terminat, s’a împrăștiat, și noi am rămas iar singuri – ,,pietrele rămân”. 
	Cu ce ne-am ales? Ce s’a schimbat? Și chiar ce putea să se schimbe?...
	Tot noi vom face sf. Apostolie ,,săpând în piatră ca picătura ,,sepe cadenda” cu neîncetata rugă și cu cuvântul Evangheliei. Cu Hristos și în numele lui Hristos înainte. ,,Apa trece pietrele rămân”… 

Pr. M. Țăruș


Cronica

O zi mare în parohia Pășcăuți cerc. I jud Hotin
   La 21 Martie 1930 a avut loc serbarea subcercalui religios- cultural, sub președinția preotului Ioan Cemerinov.
  Biserica, din nou reparată, curățică și frumoasă.
   Poporănii în foarte mare număr au răspuns păstorului lor, patriarhul Mihail Iastremschi, persoană plină de energie pe ogoarele activității păstorești.
   Afară de populație și școlari a asistat și corpul didactic.
   La 8 dimineața s’a început  serviciul divin: utrenea, ceasurile și liturghia mai înainte sfințită, terminându-se cu Te-Deum de mulțumire și polihroniu.
   Când unul din preoți se urcă pe amvon, toată biserica se mișcă spre a fi mai aproape de predicator și cu adâncă atenție îl ascultă.

